sâmbătă, 21 martie 2015

Doi lupi

Un bătrân indian îi explică nepotului său că fiecare dintre noi are în el doi lupi care se bat. Primul lup reprezintă seninătatea, dragostea şi amabilitatea. Celălalt lup reprezintă frica, lăcomia şi ura. 
- Care dintre cei doi lupi câştigă? întreabă copilul. 
- Cel pe care îl hrănim, răspunde bunicul.

Brutarul şi fermierul

Brutarul dintr-un mic orăşel îşi cumpăra untul de la un fermier din localitate. Într-o zi, la întoarcerea acasă, brutarul cântări untul care tocmai i se vânduse şi constată că fermierul redusese cantitatea de unt, continuând să ceară acelaşi preţ. Îl acuză pe fermier de fraudă, îi intentă proces şi amândoi ajunseră în faţa judecătorului.
Acesta îl întrebă pe fermier:
- Aveţi greutăţi de cântărit untul?
- Nu, domnule...
- Şi cum faceţi să cântăriţi untul pe care îl vindeţi?
Fermierul răspunse:
- Ei bine, când brutarul a început să cumpere unt de la mine, m-am gândit că era corect ca şi eu să-mi cumpăr pâinea de la el. Din ziua aceea, folosesc pâinea lui de jumătate de kilogram ca măsură pentru untul pe care îl vând...

vineri, 20 martie 2015

Mă supăr doar când vreau eu

Un călugar era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. 
La un moment dat, a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?". 
Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”. 
Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: "Mă supăr doar când vreau eu". 
Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.

joi, 21 noiembrie 2013

Cine conduce?

Pasagerii din avion şi-au ocupat locurile şi aşteaptă echipajul pentru ca aeronava să poată decola.  
Într-un final, pilotul şi copilotul apar şi încep să meargă printre scaune către cabina lor. Toate semnele arată că cei doi sunt orbi. Pilotul poartă ochelari mari, negri, are baston alb, lovind în stânga şi în dreapta ca să-şi găsească drumul. Copilotul are şi el ochelari negri şi  este ghidat de un câine însoţitor... 
La început, pasagerii se foiesc nervoşi, gândindu-se că e vorba de o glumă, dar, când se pornesc motoarele şi avionul începe să ruleze uşor pe pistă, toată lumea se linişteşte... 
Deodată, avionul accelerează puternic şi  panica se instalează. Unii pasageri încep să se roage, în timp ce alţii se lungesc pe podea cu mâinile la cap... 
În timp ce avionul se apropie în mare viteză de capătul pistei, vocile devin tot mai isterice, pentru ca, atunci când avionul mai are de rulat doar vreo 20 de metri pe asfalt, toată lumea să izbucnească în urlete...
Însă exact în ultima clipă, avionul se înalţă către cer...
În cabina piloţilor, după câteva secunde de linişte, copilotul îşi descleştează dinţii : 
- Într-o zi, nenorociţii ăştia o să ţipe prea târziu şi o să murim cu toţii!!

marți, 12 noiembrie 2013

4000 de ani de medicină

2000 î. Ch.: - Uite, mănâncă rădăcina asta!
1000 d. Ch.: - Rădăcina asta e păgână! Uite, spune rugăciunea asta!
1865 d. Ch.: - Rugăciunea e o superstiţie! Uite, bea poţiunea asta!
1935 d. Ch.: - Poţiunea asta e apă de ploaie! Uite, înghite pilula asta!
1975 d. Ch.: - Pilula asta n-are niciun efect! Uite, ia antibioticul ăsta!
2000 d. Ch.: - Antibioticul ăsta e otravă curată! UITE, MĂNÂNCĂ RĂDĂCINA ASTA!

Povestea omului care a căzut în groapă

Un om a căzut într-o groapă şi s-a lovit rău.
Un cartezian se aplecă şi îi zise: "Nu eşti raţional, ar fi trebuit să vezi groapa. "
Un credincios îl văzu şi îi zise: "Probabil că ai comis vreun păcat."
Un savant calculă adâncimea gropii.
Un ziarist îi luă un interviu despre cât de tare îl doare.
Un yoghin îi zise: "Această groapă e numai în capul tău, la fel şi durerea ta."
Un medic îi aruncă două aspirine.
O infirmieră se aşeză pe marginea gropii şi plânse împreună cu el.
Un psihoterapeut îl încurajă să găsească motivele pentru care părinţii lui l-au crescut în aşa fel încât să cadă în groapă.
Un practicant al gândirii pozitive îl îndemnă: "Când vrei, poţi!"
Un optimist îi zise: "Ai fi putut să-ţi rupi un picior!"
Un pesimist adăugă: "Şi s-ar putea agrava!"
Apoi trecu pe acolo un copil şi îi întinse mâna pentru a-l ajuta să iasă.

vineri, 20 septembrie 2013

Totul merge spre mai bine

 Un monarh indian avea un ministru care era vestit pentru înţelepciunea sa şi căruia veneau să-i ceară sfatul oameni de departe. Tuturor celor care, disperaţi şi nefericiţi, îi cereau sfatul, el le răspundea invariabil:
- Dumnezeu face totul pentru mai bine.

Într-o zi, regele îşi luă ministrul la vânătoare, în junglă. Urmărind o fiară, suveranul şi înţeleptul se îndepărtară de suita regală şi, în cele din urmă, se rătăciră în inima uriaşei păduri. Spre prânz, căldura deveni sufocantă. Epuizat, înfometat, regele se prăbuşi descurajat la umbra unui arbore.
- Ministrule, gemu el, sunt la capătul puterilor şi mor de foame! Caută să-mi găseşti ceva de mâncare.
Ministrul merse să culeagă fructe, pe care le oferi stăpânului său, dar acesta, într-un acces de lăcomie, făcu o mişcare greşită cu cuţitul şi îşi tăie un deget.
- O, ministrule, ce mă doare! ţipa el, strângându-se de degetul mutilat, care sângera abundent.
Celălalt se mulţumi să spună liniştit:
- Dumnezeu face totul pentru mai bine.
 Aceste cuvinte avură darul de a-l exaspera pe rege, deja furios din cauza nenorocirii sale. Turbat de mânie, el sări asupra ministrului şi îl luă la bătaie urlând:
- Cretin mizerabil! Sunt sătul de filozofia ta. Eu sufăr îngrozitor şi tu nu găseşti de spus altceva pentru a-mi uşura suferinţa decât: Dumnezeu face totul pentru mai bine. Du-te dracului! Nu mai vreau să te văd niciodată, nici să mai aud de tine!
Ministrul se retrase imediat, repetând liniştit:
- Dumnezeu face totul pentru mai bine.
Rămas singur, regele îşi confecţionă un bandaj dintr-o fâşie ruptă din haina sa, rumegând în sine gânduri amare.
Deodată, doi hojmălăi apărură din tufişuri, se aruncară asupra lui şi îl legară într-o clipită. Regele nu era deloc capabil să se bată, iar indivizii erau nişte namile.
- Ce gânduri aveţi? Ce vreţi de la mine? întrebă monarhul îngrozit.
- Te vom oferi ca ofrandă marii noastre zeiţe Kâli. În fiecare an, chiar în ziua asta, avem obiceiul de a o cinsti astfel. Şi tocmai căutam o victimă potrivită, când întâmplarea ni te-a scos în cale.
- E imposibil! protestă prizonierul înspăimântat. Nu ştiţi cu cine aveţi de-a face! Eu sunt regele acestei ţări! Trebuie să mă eliberaţi!
- A! Foarte bine! exclamară namilele. Venerata noastră Kâli va fi cu atât mai mulţumită, când va vedea ce personaj important îi oferim anul acesta! Hai, urmează-ne! Orice rezistenţă este inutilă. 
Regele fu târât până la templul zeiţei şi aşezat pe altar. Preotul se pregătea să ridice pumnalul, când, deodată, observă bandajul plin de sânge al victimei. Constatând că-i lipseşte o bucată de deget, îl eliberă imediat pe rege, zicând:
- Acest om nu este demn de marea noastră zeiţă! Trebuie să-i oferim lui Kâli un om întreg. Acesta nu este potrivit. Să plece!
Regele se grăbi să dispară, încântat că scăpase ca prin minune de o soartă aşa de funestă. Începu să se gândească la cuvintele ministrului său: Dumnezeu face totul pentru mai bine. Nu ar fi fost el acum sacrificat pe altarul lui Kali, dacă nu şi-ar fi tăiat degetul printr-o fericită neatenţie? Reproşându-şi cu tărie modul cum îşi insultase şi îşi brutalizase consilierul, el străbătu pădurea strigându-l, pentru a repara cât mai repede nedreptatea. În cele din urmă, îl descoperi pe înţelept meditând într-un luminiş. Regele îl îmbrăţişă rugându-l să-l ierte. Apoi îi povesti aventura şi cum adoratorii lui Kali îl eliberaseră, graţie mutilării sale.
- Sire, nu am de ce să vă iert, zise ministrul, şi dvs. nu m-aţi ofensat în niciun fel. Chiar dimpotrivă, vă datorez viaţa, căci, dacă nu m-aţi fi gonit, aş fi fost capturat împreună cu dvs., iar adoratorii zeiţei m-ar fi sacrificat în locul dvs., deoarece corpul meu este intact. Aşa că, într-adevăr, Dumnezeu face totul pentru mai bine!